Am învăţat să tac .

Avem dreptul la exprimare liberă, dar mi-am dat seamă că bariera pe drumul acesta sunt chiar cei din jur, cei care nu ne plac, cei care nu sunt de acord cu părerile noastre, cei care se cred mai superiori sau alţii foarte des întâlniţi. În încercările mele fie eşuate, fie reuşite am realizat că lumea nu mă lasă să exprim tot ce simt, de aceea trebuie să mă limitez la vorbe puţine şi uneori cu conţinut prea redus faţă de ce vreau să zic. 

Îmi plac abordările directe, deşi acestea sunt la un pas de ceartă, limită acestora fiind o linie subţire din mătase ce uşor poate fi ruptă cu o vorbă-n plus. Datorită încercărilor eşuate, am zis să tac, am zis să fiu eu aia care înghite-n sec, se consumă, mi-am dat seamă că îmi afectează relaţiile cu cei din jur. Funcţionează, relaţiile mele sunt mai bune, dar oare eu, cum mă simt? Alţii se gândesc la ei, mă gândesc doar că o să realizeze că tăcerea mea e una doar exterioară, interiorul meu fierbând şi vorbind cu el spunându-şi părerile !  Poate că nu am acceptat şi eu întotdeauna orice sfat şi nu am dat celor din jur dreptul cuvenit, dar mi-am dat seamă că ei doar voiau să mă construiască, formeze şi să mă ajute în drumul meu spre perfecţiune. Nimeni nu o să poată atinge perfecţiunea, dar ne putem apropria încet cu paşi mici şi uşori. De aceea vă pot spune : Primiţi sfaturi, acceptatile, acestea sunt un ajutor spre drumul vostru spre perfecţiune! 

Iar ... cu tăcerea mea, nu ştiu unde voi ajunge, sper doar că cei din jur ( în special dragi mie) să îmi înţeleagă sfaturile şi să mi le accepte, pentru că nu i-aş jigni fără motiv şi nu li-aş dori răul.

Diana

Diana

de Mihai Eminescu 

Ce cauţi unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Şi unde păsările-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiană
Şoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hârjoană
În umbr-adâncă de păduri?

În cea oglindă mişcătoare
Vrei să priveşti un straniu joc.
O apă vecinic călătoare
Sub ochiul tău rămas pe loc?

S-a desprimăvărat pădurea,
E-o nouă viaţă-n orice zvon,
Şi numai tu gândeşti aiurea,
Ca tânărul Endymion.

De ce doreşti singurătate
Şi glasul tainic de izvor?
S-auzi cum codrul frunza-şi bate,
S-adormi pe verdele covor?

Iar prin lumina cea rărită,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zână liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinuţe albe de omăt,
O faţă dulce şi bălaie,
Un trup înalt şi mlădiet.

Un arc de aur pe-al ei umăr,
Ea trece mândră la vânat
Şi peste frunze fără număr
Abia o urmă a lăsat.

Apă pentru elefanţi.

Datorită vacanţei, mi-am făcut timp să ies la un film, acesta fiind '' Water for Elephants'', o dramă combinată cu romantismul din anii '30.Persojanele principalele sunt aventurierul şi tânărul Jakob( Robert Pattinson ), frumoasă Marlena ( Reese Witherspoon ), durul şi puternicul August ( Christoph Waltz ) dar să nu o uităm pe Rosie, elefantul, în regia lui Francis Lawrence.

   Este povestea unui tânăr ce îi mor părinţii în perioadă examenelor finale pentru a termină facultatea de medicină veterinară, această lăsând la o parte tot, hotărăşte să plece în oraş. Spre drumul lui el sare într-un tren care se întâmplă să fie a circului. Primeşte slujbe josnice pentru a ajunge unde vrea, întâlnindu-l pe August, conducătorul care este la început neîncrezător în el. Marlena, soţia şefului fiind ispită în calea lui spre success şi reuşită în circ, îşi spune cuvântul, când August îi descoperă iar ei trec prin diferite situaţii josnice, hotărând într-un final să fugă împreună. Dorinţă lor de a fugi este oprită de August. Într-un final mult dorit, acesta este omorât de Rosie datorită incercarcii eşuate de a o omori pe Marlena şi nu numai. Jakob şi Marlena ajung să fie fericiţi împreună, având 5 copii. La final este prezentat bătrânul Jakob care doreşte cu ardoare să se întoarcă 'acasă' după ani buni ... acasă la circ ! 
   Numele filmului se trage nu numai datorită elefantului Rosie ci şi gluma concepută de August să fie angajat să dea '' apă pentru elefanţi '' ei neavând cu adevărat în circ elefanţi, elefantul Rosie fiind adus după moartea unui cal alb, acesta fiind una din atracţie principale ale circului .
 Poveste frumoasă autentică de dragoste, dorinţă, şi pasiune ce stă în fiecare dintre noi ! Dorinţa de a fi aproape de sufletul pereche iar nimic, dar nimic să nu ne stea în cale. 
  Recomand filmul iubitorilor de romantism şi filme bune ! 
 
 VIZIONARE PLĂCUTĂ !

Hristos a înviat!

 Cum putea fi alcumva postarea de azi decât legată de Înviere, Paşti pe care le-am sărbatorit în familie, mergand la biserica, luand masa, ciocnind oua cu veselie.
Nu o să pot să îmi exprim mulţumirea faţă de tot ce a făcut Dumenzeu cu Fiul Lui pentru noi în câteva rânduri,  dar spun un sincer şi drăgăstos ÎŢI MULŢUMIM. 
 
 Să aveţi parte de un Paşte Fericit alături de cei dragi !  
 Hristos a înviat!

Primăvara asta-i mai specială !

Încântată de frumuseţea priveliştii ce o zăresc de fiecare data când ies fie cu capul pe geam, fie la o plimbare nu mă pot abţine să nu descriu frumuseţea PRIMĂVERII, ce fără să vrem ne cuprinde, înconjoară şi alintă cu frumuseţile ei.O simţi uşor în păr cu o adiere, o simţi cum îţi dezmiardă lin mirosul cu încântătoarele flori şi privirea ţi-o încântă cu peisajul viu colorat.Cum să nu o iubeşti? Cum să nu o doreşti? Cum să nu o preţuieşti?
 An de an, după o iarnă fie blândă fie geroasă îmi doresc PRIMĂVARA, simt că reînviu odată cu ea mă face să-l descopăr pe EU din mine şi să iubesc tot ce mă incojoara !
 Primăvară aduce în zbor cu păsărelele speranţă, tinereţe, dorinţă, linişte, căldură, prietenie şi multă dragoste în suflet ! De aceea vă doresc fiecăruia să aveţi parte şi să vă bucuraţi de primăvara mult aşteptată şi mult meritată !
 
 ... şi mai mult decât 1000 de cuvinte o imagine şi-un citat: 

 "Ştiinţă nu s-a putut lăuda niciodată cu inventarea unui tranchilizant atât de puternic precum o zi însorită de primăvară."
 W. Earl Hall

... frumuseţe uitată !

 

Parcă era acolo, un loc frumos în natură pe care mai de mult îl frecventai şi spuneai : '' Doamne cât de frumos, Doamne cum ai putut face totul aşa frumos? '' şi auzeai înapoi  : '' E totul pentru tine, pentru voi! '', şi mirat dar cu senzaţia de '' Al Tău '' ai zburdat, te-ai răsfăţat, te-ai minunat, ai cântat, ai dansat şi ai fost tu. Te întorci acum când inima îţi cere frumosul de mai de mult şi îţi dai seamă că nu-l poţi oferi şi întrebi '' De ce Doamne ? '' primeşti acel răspuns: '' Vi l-am dat vouă, trebuia să aveţi grijă cum eu am de voi, creaţia mea! ''.

Ne putem da seamă că stricăm ce avem frumos, nu apreciem valoarea lui decât după ce acel ceva dispare. Trebuie să preţuim şi mulţumim pentru orice lucru mic ce ni se oferă, pentru că nu se ştie când nu v-om mai vedea zâmbetul personei dragei, apusul şi răsăritul soarelui sau nu vei mai putea atinge acei trandafirii cu spini sau nu vei mai putea auzi chicotelile copiilor din parc, ciripitul păsărelelor.

Acelaşi sfat ce mi-l dau şi mie:

" Să mulţumim împreună pentru tot ce avem, şi totodată să preţuim ! "